Covoarele turcesti

Covoarele se numara printre cele mai cunoscute forme de arta din Turcia. Exista diverse motive sociologice, economice si religioase pentru care aceasta arta este atat de populara in Asia Mica. In aceasta regiune populata de turci, temperaturile variaza mult intre zi si noapte, intre vara si iarna. Turcii, fie ei nomazi, ori fermieri, si-au protejat casele cu ajutorul covoarelor. Acestea sunt aproape mereu facute manual din lana si uneori este adaugat si bumbac.

In gospodariile traditionale, femeile si fetele tes covoare atat ca sa isi ocupe timpul, cat si pentru a castiga bani. Chiar daca cele facute in fabrica sunt mai ieftine, popularitatea celor facute de mana nu a scazut.

Covoarele turcesti sunt printre cele mai cautate produse realizate manual. Culorile lor vii, in tonuri calde si modele extraordinare cu motive traditionale au contribuit la faima lor, faima mentinuta inca din secolul al XIII-lea.

Covoarele turcesti din secolele a XV-lea si al XVI au devenit foarte cunoscute prin intermediul picturii europene. In secolul al XVII-lea, cand Olanda a devenit o tara puternic dezvoltata economic, covoarele turcesti se regaseau in multe case.

Nu exista doua covoare la fel, fiecare este o creatie noua. Deoarece in mod traditional femeile au fost acelea care au tesut covoarele, acesta forma de arta a fost rar apreciata ca fiind opera unui artist cunoscut.

Teserea covoarelor este arta traditionala a turcilor. Covoarele de pus pe jos au fost folosite inca din timpuri stravechi, de pe vremea asirienilor si babilonienilor insa acestea nu erau covoare impletite, ci tesute. Covorul impletit nu apare in tarile islamice decat in secolul al XI-lea.

Covoarele Seljuk gasite la Konya sunt impletite cu nodul turc – ghiordes, in acelasi stil ca fragmentele de covor gasite in mormintele din muntii Altai. Aceste covoare pot fi caracterizate de motive geometrice si flori stilizate in randuri repetate si de catre modelele inscriptionate in stilul Kufic. La inceputul secolului al XIV-lea au aparut si motivele animale iar pana la sfarsitul secolului al XVI-lea, au fost adoptate modelele stil medalion, in timp ce influenta artelor iraniene si mamluke se facea simtita.

In aceasta perioada au existat doua tipuri mari de covoare tesute: covoarele Usak, cu motive in forma de medation si covoarele imperiale otomane, cu motive inspirate din natura.